Perfectiunea este atunci cand nu mai ai nici un detaliu de adugat la o persoana sau de luat , insa perfeciunea la randul ei are si imperfectiuni.Din experienta am invatat ca atunci cand ceva este prea frumos ca sa fie
adevarat atunci chiar sunt mari sanse sa nu fie adevarat.Este o regula a vietii care trebuie acceptata si respectata , insa o parte din mine inca mai spera in lucrurile prea frumoase ca sa fie adevarate.Am de foate multe ori tendinta de a idealiza totul: oameni, dorinte, locuri, trairi ... Asta este o dovada, ca nu m-am maturizat inca.
Cautarea unei astfel de perfectiuni in viata poate deveni periculoasa pentru ca viata nu este perfecta si prin urmare nimic din ce ii apartine nu este perfect, iar a cauta perfectiunea in imperfectiune este o actiune in mod evident sortita esecului, iar negasirea perfectiunii cautate poate duce spre stari de deprimare si alte astfel de probleme.
Sistemul pe care l-am adoptat eu in legatura cu viata, pentru a putea impaca si latura mea rationala si pe cea naiva, este acela de a spera la ce e mai bine si a ma astepta la tot ce e mai rau. Este un principiu foarte eficient pentru ca inlatura orice forma de surpriza neplacuta. Pentru ca oricat mi-ar spune ratiunea ca lucrurile perfecte sunt doar o creatie a naivitatii mele, aceasta naivitate totusi reuseste sa invinga, asta pentru ca am ales sa refuz sa fiu ca majoritatea oamenilor care se complac in compromisuri facute vietii cu resemnarea ca perfectiunea nu exista. Decat sa-mi vand speranta pentru un compromis caldut mai bine imi asum raspunderea cautarii perfectiunii acolo unde ea nu exista. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu